Am trăit prima treime
Douăzeci de ani, chiar
bine pătimaș nespus
Cu serviri și-ndestulare
și plutind la întâmplare,
apa cum m-a dus.
Viața mi-o trăiam în voie
de vâsle n-aveam
nevoie pecurent mergeam
Barca mea plutea lavale
ocolind ce-mi ieșea-n cale
Ce ușor pluteam
Și-mi ziceam: ce viață dulce
merg unde barca mă duce
făceam cevroiam.
Mai sorbeam puțin din sticlă
mă priveam des în oglindă
ce frumos eram.
De pe mal, eram strigat
uneori, chiar implorat,
eu... eu să îi salvez
Dar noroc, bieții n-avură
țuica-mi da moleșitură
gata s-aiurez.
Maluri trec pe lângă barcă
iar eu mângâi sticla parcă
ar fi ultima...
Zdrăngăneam a mea chitară,
mă priveam în apa clară
ce mult îmi plăcea!
Petrecând și zi și noapte
strigătele-au ajuns șoapte
dar nu mi-a păsat.
Și nici n-am băgat de seamă
că nimeni nu mă mai cheamă
pe toți i-am uitat!
Uite-așa îmi trăiam viața
când deodată căzu ceața
rece s-a făcut.
Barca mea din greu plutește
apă peste tot mustește
văd că mă scufund!
Dau să strig, sunt mut de teamă
Când brusc ceața se destramă
și mă pomenesc.
Eșuat, ca prin minune
pe-un tărâm din altă lume
și uimit privesc...
Peste tot, văd crengi uscate
prin nori soare nu răxbate
singur nu mai sunt!
Căsi sezând pe-o buturugă
văd o babă... slută... hâtă
zdrentele-icurgând.
Simt cum sunt cuprins de frică
o privesc cum se ridică
greu si tremurând.
Se îneacă în grăsime
ochii-i sunt plini de cruzime
și-mi spune râzând:
Drumul tău, aici sfârșește
nimeni nu te mai dorește
ești al meu acum!
Nimeni dorul nu-ți va duce
timpul e să mergi spre cruce...
să pornim la drum!
Îmi dau seama cine este,
credeam că-i doar o poveste
și mă îngrozesc...
Înteleg că nu glumește
despre viața mea vorbește,
și mă prăbușesc!
În genunchi înalț o rugă
către baba slută, hâdă:
Tu... tu, frumoasamea!
Dă-mi o șansă să-mi repar
viața dusă în zadar
te rog...te rog, nu mă lua!
Ea rânjește bucuroasă,
Sprijinindu-se de coasă
și-mi răspunde-așa:
Lasă plânsul și-nchinatul
Maica Domnului, păcatul
nu ți-l va ierta!
Cel ce viața-și irose șite
pe tărâmul mea sfârșește
nu altundeva...
Cel ce-n viață nu vâslește
sorocirea-l urgisește
Eu... eu sunt soarta ta!
|