S-au despărțit cărările deodată
una spre nord, cealaltă spre apus,
prietenia mea adevărată
s-a mistuit în depărtări, s-a dus!
S-a dus, nu-i nici o pierdere, nici una
pentru mulți oameni nu e un temei
de întristare, dar eu, totdeauna
cred în prieteni și-am să cred în ei.
Aduce timpul mult amar cu dânsul
sub viscol stăm ca-n țara nimănui
îmi merge rău și mă înneacă plânsul
nici un prieten lângă mine nu-i.
S-a dus, nu-i nici o pierdere, nici una
pentru mulți oameni nu e un temei
de întristare, dar eu, totdeauna
cred în prieteni și-am să cred în ei.
Dar când se va întoarce, el va spune:
- Motiv de ceartă n-am avut, concret
și vom privi trecutul care-apune
cu un surâs, cu un, suspin discret.
S-a dus, nu-i nici o pierdere, nici una
pentru mulți oameni nu e un temei
de întristare, dar eu, totdeauna
cred în prieteni și-am să cred în ei.
|