În larma orașelor și-n fluviul mașinilor
Ne-întoarcem - n-avem unde să ne ascundem! -
Coborînd de pe înălțimile cucerite
Lâsînd în munți, Lăsînd în munți, inima noastră.
Abandonați deci inutile discuții -
Eu mie însumi totul mi-am demonstrat
Mai frumosși decît munții nu pot fi decît munții
Pe care încă n-am urcat.
Dorești să rămîi singur în necaz
Dorești să pleci fără ca inima să asculți?
Coborînd însă de pe piscuri chiar az!
Ce să facem și zeii coborau din munți!
Lăsați deci, inutile discuții -
Eu mie însumi totul mi-am demonstrat
Mai frumoși decît munții nu pot fi decît munții
Pe care încă n-am urcat.
Cîte cuvinte și speranțe, cîntece și teme munții pot
Să cheme în noi, implorîndu-ne să rămînem!
Coborînd însă, unii pentru an, alții, de tot
Pentru că mereu, Pentru că mereu trebuie să ne întoarcem.
Lăsați așadar inutile discuții -
Eu mie însumi totul mi-am, demonstrat
Mal frumoși decît munții nu pot fi decît munții
Pe care încă nimeni n-a urcat.
|