Aici crengile brazilor tremură în greutate,
Aici, ciripesc păsările.
Locuieti într-o pădure sălbatică fermecată,
Unde este imposibil să pleci.

Lăsai cireii păsărilor să se usuce ca pânză în vânt,
Lasă liliacul să cadă ca ploaia
Oricum, te iau de aici
Spre palatul unde cântă fanfara.

Lumea ta de vrăjitori de mii de ani
La adăpost de mine și de lumină.
Și crezi că nu există nimic mai frumos
Ca este această pădure fermecată.

Să nu fie rouă pe frunze dimineața,
Lasă luna cu cerul înnorat într-o ceartă, pana la ora doua,
Oricum, te vor lua de aici si te vor duce
Într-un turn luminos, cu un balcon cu vedere la mare.

În ce zi a săptămânii, la ce oră
Mă vei aborda cu atenție?
Când te voi putea purta în brațe
Unde nu voi i putea fi găsit sa stau singur cu tine?

O să te fur dacă îți place nu-ți place sa te lași furata!
Am irosit atâta energie?
De acord măcar pentru paradisul unei colibe,
Dacă cineva ar schimba turnul cu palatul...