Nici ca nume-a ieșit, nici ca fată
Nici pe bani, nici fanfaron,
într-un fel puțin ciudat:
el pășea pe deasupra în viață,
pe un odgon, ah, pe un odgon,
cum e nervul de-ncordat.

Dar priviți! Nu se
sprijină-n mers de ceva!
Către dreapta plecat -
va muri. Va cădea!

Către stânga plecat - tot al morții-i oricum...
Dar de ce-o merge-așa - nu se știe nicicum
patru sferturi din drum!

 
 
 
 
 
 

 
 
 
 

 
 
 

Pașii lui se-ncurcau în lumină -
înțepați ca de-un tufan.
Ce trompetă, ce sonor!
Cu un "bravo"-îl surzea sala plină,
iar timpanul, în timpan -
ca în țeastă un topor.

Dar priviți! Nu se
sprijină-n mers de ceva!
Către dreapta plecat -
va cădea. Va claca!

Către stânga plecat - tot al morții-i oricum...
Dar tăcere. Deja i-au rămas pân-acum
doar trei sferturi din drum.

Cât curaj! Ce frumos! Mă-ngrozește
lupta morții aici.
Guri deschise nespus,
căci parterul cu spaimă privește.
"Ce pitici, ce pitici!" -
i se pare de sus.

Dar priviți! Nu se
sprijină-n mers de ceva!
Către dreapta plecat -
va muri. Va cădea!

Către stânga plecat - tot al morții e oricum...
Dar tăcere. Deja i-au rămas pân-acum
două sferturi din drum!

Cum râdea el că faima pălește,
dar voia locu-ntâi.
Bagă-l pe-ăsta-n mormânt!
Nu pe sârmă deasupra pășește
ci pe nervi, nervii lui,
în al tobelor cânt.

Dar priviți! Nu se
sprijină-n mers de ceva!
Către dreapta plecat -
va muri. Va cădea!

Către stânga plecat - tot al morții e-oricum...
Dar vă rog, nu mișcați!
I-a rămas pân-acum sfertul ultim de drum!

Ah, dresorul urla - lei, pantere
lângă targă-s părtași...
Dur și simplu destin:
s-a pierdut, a fost doar o părere -
da’n talaș, da’n talaș,
erau sânge și chin.

Sârma azi are-un altul
ce merge pe ea.
Sub picioare - un fir.
Va muri, va cădea...

Dreapta, stânga ținând - tot al morții e-oricum.
Pentru ce? E mister! Și el, musai, acum
va străbate-acest drum.