Pe maica-Volga la vale, pe rîul-doică în cale,
se-ntretaie șlepurile, bărcile și luntrele,
dar nicicum n-a istovit și deloc n-a obosit,
că povara e ușoară, șlepuri, luntre sînt din țară.
În jos, pe Volga la vale,
de trec pragurile sale,
privesc malurile-nalte
blînd spre dreapta înclinate.
Bate vîntu-n păpuriș
și îl rupe-n curmeziș.
Malu-n dreapta-i cărăruie,
iar în stînga suie, suie.
Știe Volga cînturi multe ca Dubinușka" mai crunte,
În ele apa-i lovită și de gloanțe răscolită.
Că a curs pe Volga-mumă sînge-sîngerel tot spumă,
răsucit și înghețat lîngă maluri, brun-roșcat.
Mult timp, dulcea ei viitoare
lacrimi a-nghițit, amare.
Maluri șui, abrupte-n vale,
maluri line și domoale,
suspinat-au pîngărite
de potcoave ascuțite.
Dar acuma, valu-a lins
multa rană din cuprins.
Oh, cu voi ce s-a-ntîmplat maluri vechi de altădat'?
Din zidirile uitate pe colinele-eetate
parcă s-au trezit, în fine, toți voinicii din bîline.
Cîtă frunză, cită iarbă, ridicatu-s-au din țarnă.
Strîns ținîndu-și vîslele,
se întrec corăbiile
de la Caspica să tragă
șlepurile-n unda largă;
trag și înapoi nu cată
și pe multe verste, iată,
după maluri-metereze
cele line-o să urmeze.
|