Lupta aceasta nicicum n-am s-o uit.
Moartea în aer și-n cer e,
iar din înalt, ca potopul tăcut -
stele-n cădere.
Iată din nou cade una, și-n gînd
pusu-mi-am să nu mor încă...
Și, uite-așa am legat jurămînt
c-o stea nătîngă.
Și-am hotărît: răul gata, s-a dus,
dac-am scăpat, soartă, ține-mă...
Dar prăbușită-a fost steaua de sus
tocmai sub inimă.
Luați înălțimea!" ne-au tot îndemnat
și Gloanțe multe să plouă!.."
Pe epoleți vi s-a adăugat
înc-o stea nouă.
Stele din astea, cît pește în iaz,
să prisosească la lume.
Și-aș fi umblat într-al morții răgaz,
erou anume.
Fiului meu steaua-n dar i-aș fi dat,
o amintire ca multe...
Cade o stea dispărind din înalt -
dar n-are unde.
|