Mormântul comun nu îngăduie cruci, nici văduve-n plâns să-l colinde. Oricine de-ai fi, flori acolo aduci și Flacăra veșnică-aprinde. Aici răscolit fu pământul cândva, sub plăci de granit, azi culcat e. Aici nu-i o soartă anume-a cuiva, ci-ntruna zac sorțile toate. Și-n Flacăra veșnică-un tanc vezi aprins, ruseștile case-n văpaie. Și Smolensk și Reichstag tot foc - cât cuprins și inimi de-ostaș - pălălaie. Mormântul comun n-are plâns să-l usuci, la el vin căliții-n viitoare. Mormântul comun, nu îngăduie cruci, dar e mai ușor astfel, oare?
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992