Uite-așa s-a-ntîmplat - au plecat ei, bărbații, uitînd de ogoare. Din ferești chipul lor nu apare - e-n al prafului drum dizolvat. Curg din spic bob de grîu și secară, neculese câmpiile plîng. Vînturi reci, cu suflare sprințară au ieșit din adînc. V-așteptăm, dați trăpașilor bice. In ceas bun, în ceas bun, în ceas bun să vă fie! Vîntul prielnic să nu bată, decît pentru-a vă mîngîia. Apoi hai, reveniți tot aice, sălcii plîng să vă știe, și fără un surîs de-al vostru, scorușii vor păli și s-or usca. Locuim în înalt foișor unde nimeni nu are intrarea: solitudinea și așteptarea vă țin locul în case cu dor. Din albeața cămășii nepuse prospețime și farmec s-au dus. Silă mi-e de vechi cîntece ruse, un urît de nespus. Totul doare unic și comun; ne-ncetat, zi de zi hohotește glas de bocet ce nu mai sfîrșește ca ecou pentru vechi rugăciuni. Și călări, și pe jos, înainte către voi, cum ați fi, vom ieși. O, de n-ar fi sinistre morminte, presimțite, pustii. V-așteptăm, dați trăpașilor bice. în ceas bun, în ceas bun, în ceas bun să vă fie! Vîntul prielnic să nu bată, decît pentru-a vă mîngîia. Apoi hai, reveniți tot aice, sălcii plîng să vă știe, și fără un surîs de-al vostru, scorușii vor păli și s-or usca. Totul doare unic și comun; ne-ncetat, zi de zi hohotește glas de bocet ce nu mai sfîrșește ca ecou pentru vechi rugăciuni. Și călări, și pe jos, înainte către voi, cum ați fi, vom ieși. O, de n-ar fi sinistre morminte, presimțite, pustii.
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992