Ca semnalul ce cheamă - au sunat pe-ntunerie grei paşi,
vom pleca şi muteşte ne-om spune adio-n curînd.
Pe cărări neumblate-au trecut ei - trăpaşii, trăpaşi,
nu se ştie spre care final călăreţii ducînd.

Vremea azi e mai rea, fericirea o cauţi s-o-mbuni.
Noi zburăm alergînd după urma-i ce fuge-ndrăcit.
Doar că uite-alergînd, pierzi prietenii buni,
în galop nu observi că tovarăşul tău s-a topit.

Şi-ncă mult timp vom crede incendiu un foc, simplu foc,
şi mult timp ne-o părea scîrţul cizmei nefast şi viclean.
De-a războiul şi armele lui o să fie-al copiilor joc
şi mult timp ne-om scinda în „ai noşti'" şi „duşmani".

Şi cînd tot va ri mut, fără foc, fără-o lacrimă ochii,
şi cînd caii sub noi obosi-vor s-alerge aşa,
şi cînd fetele noastre-or schimba lungi mantale cu rochii
oh, de n-am pierde iar, n-am uita, n-am ierta...