Somnul pentru mine:
foc gălbui cînd sforăi;
stai, mai stai,
îndeamnă glasul aurorei.
Dar nici zorii
nu sînt veseli și întregi: -
ori aprinzi țigara,
ori bei să te dregi.
In bodegi, verzi stofe,
șervețele fine -
rai cerșetorimii -
gratii pentru mine.
In altar duhoare,
clarobscur, tămîie,
chiar de-i totul altfel,
zău, cum trebuie, nu e.
Urc pe munte, gîfîi,
de n-aș da în boale.
Sus, în vîrf, arinul,
vișinul pe poale.
Dacă panta-n ierburi
m-ar înveseli,
și-ncă-un strop -
tot nu e cum ar trebui.
Paralel cu rîul merg
pe cîmp. Și crește
albăstrița-n lanuri.
Dumnezeu lipsește.
Tiv - pădure deasă
tot cu vrăjitoare,
iar pe drum, la capăt -
în butuc, topoare.
Undeva dansează
caii-n silnic trap.
Drumul e aiurea,
și mai și spre cap.
Nici altar, nici crîșmă -
sfinte nu pot fi...
Nu, băieți, zău,
totu-i cum n-ar trebui!
|