Somnul pentru mine: foc gălbui cînd sforăi; stai, mai stai, îndeamnă glasul aurorei. Dar nici zorii nu sînt veseli și întregi: - ori aprinzi țigara, ori bei să te dregi.         In bodegi, verzi stofe, șervețele fine - rai cerșetorimii - gratii pentru mine. In altar duhoare, clarobscur, tămîie, chiar de-i totul altfel, zău, cum trebuie, nu e. Urc pe munte, gîfîi, de n-aș da în boale. Sus, în vîrf, arinul, vișinul pe poale. Dacă panta-n ierburi m-ar înveseli, și-ncă-un strop - tot nu e cum ar trebui.         Paralel cu rîul merg pe cîmp. Și crește albăstrița-n lanuri. Dumnezeu lipsește. Tiv - pădure deasă tot cu vrăjitoare, iar pe drum, la capăt - în butuc, topoare. Undeva dansează caii-n silnic trap. Drumul e aiurea, și mai și spre cap. Nici altar, nici crîșmă - sfinte nu pot fi... Nu, băieți, zău, totu-i cum n-ar trebui!        
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992