Ucis-am sarazinii fără milă, o sută - pentru doamna mea fragilă. Regele nostru însă - sir perfid m-a convocat într-un turnir rapid. De toți vestiții regi mi-e foarte silă! Rivalul meu - un cavaler de rasă trimis de rege-i din Rotunda Masă, dar lăncii mele nu-l socot povară, ea vrea o delicată inimioară. De-ndatoriri regești, puțin îmi pasă! In pieptul lui - a mea spânzurătoare, dar îl voi găuri ca pe vapoare. El este favoritul tuturor și regele-i e binevoitor. Dar azi de rege, prea puțin mă doare! A zis stăpânul: "Joacă o să-i pară cu tine, și-a glumit: - Glie ușoară!" Eu viermilor le-oi fi mâncare, iar el cu ea o să se-nsoare! De rege, Doamne iartă, am oroare! S-a dat semnalul. Scrum din ochi se varsă și caii ni-i mânăm prin țărna arsă. E viziera-n sus răsfrântă. Ah, regele cum se frământă! Dar mie, zău, de rege nu-mi mai pasă! Ei, gata. Odihnească-se câmpia, sângele lui roșește colilia. Turbează regele-n mânie, dar ea îmi aparține mie. Nu-mi pasă că e-n rege nebunia. Dar noi ferice n-am trăit adese și în turnir iar riga mă trimese. Adio, n-aștepta, scump ideal, căci el, cum vezi, e rege, eu vasal! Și-i prematur de regi să nu-mi prea pese!
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992