Luminări ce ard toate
picurind pe parchet.
Cu argint ploaia bate
peste umeri, încet.
Ca-ntr-o dulce-agonie
sare vinu-n pocal.
Ce a fost - dus să fie,
ce-o veni - mi-e egal.
Și în chinul sfîrșelii,
înapoi tot privind,
pleacă-n mari turme renii,
drept în foc nimerind.
Țeava-n piept te ochește,
chiar de nu-i vina ta.
Ce a fost - se sfîrșește,
ca să vină ceva.
Cineva crud ca fiara
într-un joc arbitrar,
în apusul ca para,
cu săgeți trage iar.
Melodii în răscruce
se vor tot repeta.
Ce-a fost - se va duce,
ce-o veni - tot așa.
|