Zbor iar pe ruta Moscova - Odessa,
dar avionul încă va mai sta.
Toată-n albastru vine stewardesa, ca prințesa,
nădejde și suris ca flota sa.
Pe-al Murmanskului cer - seninătate,
bilete înspre Așhabad se dau,
spre Kiev, Harkov, Chișinău se poate,
și către Lvov, dar nu acolo vreau.
Mi s-a spus clar: Azi nu spera, căci pînă
spre ceruri, nu-i nădejde de ajuns".
Și iar transmit - Odessa se amînă -
pe pistă, gheața nu e de pătruns.
La Leningrad din streșini curge apa,
și de ce nu spre Leningrad - un drum?
Senin e-acum la Tiflis, dar degeaba,
au cald și ceai, nu asta vreau acum.
Și cei din Rostov gata-s de plecare,
eu însă de Odessa-s tînjitor,
dar vreau acolo unde n-am intrare
și de aceea n-o să fie zbor.
Eu vreau acolo unde cresc troiene
ca mîine-n albul lor să mă înec,
unde-ntr-un loc lumina clar se cerne,
dar eu acolo n-am de ce să plec.
N-am viză-aici, - acolo n-am intrare,
nu-i drept, sînt tri.st, dar stewardesa blînd
poftește lumea pentru decolare,
cu flota ei civilă .semănînd.
Deschisă-i cușca cea mai depărtată
unde nici premiul nu te-ar îmbia,
Vladivostokul și Parisul, iată,
dar într-acolo n-am ce căuta.
Va fi senin. Și liber va fi zborul.
Se-aud turbinele vuind strident.
Dar eu sînt sceptic, va fi tras zăvorul,
gâsi-vor ei motive pe moment.
Eu vreau unde cețos e uraganul,
unde se-așteaptă-n zori ninsori pe ram.
Deschise-s Delhi, Londra, Magadanul,
dar eu acolo nici o treabă n-am.
Ce cred, e drept; tu rîzi de vrei, bocește,
dar cursa asta iarăși se oprește
și înapoi ne-o duce, spre trecut,
frumoasa stewardesă ca un TU,
ca flota noastră concedînd orbește.
Din nou, pînă la opt, altă oprire
și cetățenii ochii-nchid supus.
Dracu' să-i ia, mi s-a urît de știre,
zbor încotro voi fi primit și dus.
|