Departe-n constelația Tau-Kitâ
e totul o enigmă pentru noi.
Ce faceți?" prin semnale-am întrebat.
Dar ne-au trimis degrabă înapoi.
Pe Tau-Kitâ
splendoarea e a ta,
trăiesc, de altfel, diferit aș spune
ai noștri camarazi de rațiune.
Pe-o rază de lumină plutitor,
prin simplă mijlocire, că nu-i greu,
tocmai spre Tau-Kitâ aceasta zbor
să mă-nțeleg cu ea instantaneu.
Pe Tau-Kitâ
anapoda-i ceva,
acolo tagma cea tau-kitaiană,
scrîntită-i în concepția umană.
Cît timp anabiozei sînt robit,
acei tau-kitaieni se ceartă rău.
Cu ei contacte rare îmi permit,
fiindcă se poartă huliganic, zău.
Pe Tau-Kitâ
rostirea-i cam așa:
cuvinte cîteva, iar ei - burghezi,
și de umorul lor te rușinezi.
Ca propriu-mi fund, eu nava mi-am lăsat
si reflectorul l-am strîmbat din loc.
Pe limba lor chiar Vivat!" am strigat,
cam cum ar fi la noi să zici noroc".
In Tau-Kitâ
a fi i-o cacialma,
cu ei să nu te-ntreci, că ai pierdut:
acum apar, acum au dispărut.
Cam cum i-un papuaș, e pentru mine
din Tau-Kitâ un semen coborît.
Strigat-am: Galaxiei i-e rușine
cu voi!" dar mi-au făcut un semn urît.
Pe Tau-Kitâ
viața-i altcumva:
nu-i atmosferă, ci căldură mare,
dar ei sînt ființe binevoitoare.
Aprins fiind, de mamă" i-am hulit.
Dar ghidul cibernetic m-a tradus
atît de mot-â-mot și iscusit,
că însumi am roșit de tot ce-am spus.
Dar în Tau-Kitâ
bovine parc-ar sta,
probabil adunatu-s-au cam mult:
acum apar, acum au dispărut.
Ei, frați de sex, bărbați!" strig eu și-astept
Dar vocea-mi, nu știu cum, a eșuat.
Am luat o țipă tau-kitâ de piept:
Ia spune tot!" - i-am zis eu revoltat.
Hai. pleacă, mi-a răspuns,
noi sîntem mai presus
de-amorul ce îi ziceți voi uman,
și-mbobocim întruna an de an."
Nu mai țin minte cum am decolat.
cum am zburat ca beatul prin tării.
Cu vreo trei sute de-ani a-naintat
Terra, după infame teorii.
Dar dacă și pe ea
la fel ca-n Tau-Kitâ
urcat-a bunăstarea peste fire-
și e și-acolo tot îmbobocire?..
|