In urban furnicar, în torentu-ndrăcit
ne întoarcem și nu-i un alt gest să existe.
Coborîm de pe piscul ce-a fost cucerit
părăsind colo-n munți, părăsind colo-n munți, inimi triste.
Deci lăsați inutile discuții.
Tot ce-am spus, e aici demonstrat:
decît munții, mai buni sînt doar munții,
cei pe care eu nu i-am urcat.
Cine-ar vrea la necaz, să stea singur, lovit?
Sau să plece uitînd de a inimii strună?
Coborîm de pe piscul ce-a fost cucerit...
Ce să faci, coborau doar și zeii-n țărînă.
Deci lăsați inutile discuții.
Tot ce-am spus, e aici demonstrat:
decît munții, mai buni sînt doar munții,
cei pe care eu nu i-am urcat.
Ce cuvinte, ce cînturi, ce doruri, ce glas
trezesc munții în noi, să rămînem ne-mbată.
Coborîm: pentru-un an, pentru-un veșnic popas,
pentru-acel tot mereu ni-e întoarcerea dată.
Deci lăsați inutile discuții
Tot ce-am spus, e aici demonstrat
decît munții, mai buni sînt doar munții
nimeni încă, ah nu i-a urcat.
|