Pentru mine, iubita plânge curat,
De dragul meu, prietenii achită datorii.
Pentru mine, unii cântă neîncetat
Și poate dușmanii beau tării.
Nu-mi mai dau cărți cu folos
Chitara mea n-are strune, nu-i bună.
N-am voie nici mai sus, nici mai jos.
Nu tu soare, nu tu lună.
Să fiu liber nu mi-e permis
Pot păși numai de la ușă la perete,
Nici la stânga, nici la dreapta,
Doar o bucată de cer, câte-un vis.
In care scap, mă desferecă,
Chitara mi-o dau înapoi.
Cine mă va întâmpina acolo, cum m-or îmbrățișa,?
Ce cântec îmi vor cânta apoi?
|