Pe mormântul comun nu se pune cruce, Nici văduve nu jelesc, Cineva buchete de flori aduce Și focul veșnic păzesc. Înainte, pământul se înălța cu fală, Acum zace-n plăci de granit. Aici nu există viață personală Toate viețile într-una s-au contopit. În focul veșnic vezi tancul aprins, Sate rusești pârjolite, Smolenskul arzând, Reichstagul incendiat, Și inimile soldaților de flăcări mistuite. La mormântul comun nu vezi femei Și bărbați plângând, răni ce dor, Nici cruci nu se pun, Doar oare așa e mai ușor?!
© Doina Constantinescu. Traducerea, 1997