În larma orașelor și - fluviul mașinilor
Ne-ntoarcem - n-avem unde să ne ascundem! -
Coborâm de pe înălțimile cucerite
Lăsând în munți, Lăsând în munți, inima noastră.
Abandonați deci inutile discuții -
Eu mie însumi totul mi-am demonstrat
Mai frumoși decât munții nu pot fi decât munții
Pe care încă n-am urcat.
Dorești să rămâi singur în necaz,
Dorești să pleci fără ca inima să-ți asculți?
Coborâm de pe piscuri chiar azi
Ce să facem, și zeii coborau din munți!
Lăsați deci, inutile discuții -
Eu mie însumi totul mi-am demonstrat
Mai frumoși decât munții nu pot fi decât munții
Pe care încă n-am urcat.
Câte cuvinte și speranțe, cântece și teme munții pot
Să cheme în noi, și nu vor la plecare să ne dezlege!
Coborâm însă, unii pentru un an, alții de tot
Pentru că mereu ne întoarcem: asta-i o lege.
Lăsați așadar inutile discuții -
Eu mie însumi totul mi-am demonstrat
Mai frumoși decât munții, nu pot fi decât munții
Pe care încă nimeni n-a urcat.
|