Dacă prietenul dintr-odată
S-a dovedit a fi nici dușman, nici amic, ci așa și așa...
Dacă nu pricepi pe dată
De-i bun sau rău,

Flăcăul, du-l cu tine în munți - haide, riscă!
Nu-l lăsa singur,
Ia-l cu tine-n frînghie Tovarăș să-ți fie
Acolo ai să-l înțelegi După alte legi.

De flăcăul în munți a oftat
Îndată ce a urcat a renunțat
Pasul pe ghețar a pus
Apoi l-a retras, a strigat,

Alături un străin ai adus, acolo sus.
Nu-l certa - gonește-l:
Asemenea lui în munți nu luăm,
Despre ei nu cîntăm.

De, însă, nu s-a văitat,
Posac a fost, dar a urcat,
Iar cînd ai căzut de pe stînci
El a gemut, dar te-a ținut,

Dacă cu tine a mers, Ca-n luptă, ca-n vers,
Pe pisc a stat îmbătat
În el poți să te încrezi
La fel de bine, ca-n tine.