Cine a spus totul a ars până în străf und
Nu mai zvârliți semințe-n Pământ
Cine a grăit Pământul a murit a greșit.
Nu, el s-a ascuns pentru o vreme.
Maternitatea n-o putem răpi Pământului,
N-o putem smulge așa precum nu putem goli marea.
Cine a crezut că Pământul a ars
Nu! El s-a înnegrit de durere.
Ca o despicătură tranșee au tăiat
Și corbii rnnite scurmă,
Nervii Pământului dezveliți
Suferință nepământeană îndură.
El va suporta totid, va aștepta.
Nu înscrieți Pământul printre infirmi.
Cine a spus că Pământul nu cântă,
Că el a tăcut pentru totdeauna?
Nu! Iată, zornăie, geamătul sugrumându-și
Prin toate rănile, prin toate crăpăturile,
Doar pământul e sufletul nostru
Cu cizmele sufletul nu-i veți strivi.
Cine a crezut că Pământul a ars?
Nu, el s-a ascuns pentru o vreme.
|