Cine a spus totul a ars până în străfund
Nu mai zvârliți semințe-n Pămînt?
Cine a grăit Pământul a murit a greșit.
Nu, el s-a ascuns pentru o vreme.
Maternitatea n-o putem răpi Pămîntului,
N-o putem smulge așa precum nu putem goli marea.
Cine a crezut că Pămîntul a ars?
Nu l El s-a înnegrit de durere.
Ca o despicătură tranșee au tăiat
Și corbii rănite scurmă,
Nervii Pămîntului dezveliți
Suferință nepămînteană îndură.
El va suporta totul, va aștepta.
Nu înscrieți Pămîntul printre infirmi.
Cine a spus că Pămîntul nu cîntă,
Că el a tăcut pentru totdeauna?
Nu l Iată, zornăie, geamătul sugrumându-și
Prin toate rănile, prin toate crăpăturile,
Doar Pămîntul e sufletul nostru
Cu cizmele sufletul nu-i veți strivi.
Cine a crezut că Pămîntul a ars?
Nu, el s-a ascuns pentru o vrement
|