Pe muchea ghețarului calci
Fără a-ți lua privirea de la pisc
Munții dorm, nori inspirând
Albe avalanșe respirând.
Dar ei nu te slăbesc din ochi
Parcă liniștea ți-ar fi promis,
Ei te previn de fiecare dată
Cu rânjet de crevase, cu căderi de piatră.
Munții știu, nu e bine,
Fumul s-a întins peste trecători,
Încă de-atunci n-ai deslușit
Exploziile, de prăbușirile alpine.
Dintr-odată, de ajutor ai strigat
În ecou prelung stâncile au răspuns.
Vântul prin crăpături a purtat
Ecoul ca pe-un semnal radiodifuzat.
In bătălia pentru trecătoare,
Ca de dușman să nu fi observat
Cu pieptul ai proptit piatra tare
Stâncile pe umeri ai răzimat.
,,Deșteptul în munți nu se duce - minciună -
Tu n-ai crezut în zvonuri, ai plecat
Granitul ai înmuiat, gheața ai topit,
Ceața la picioare, în pulbere ai spulberat-o.
Dacă în zăpada veșnică pentru totdeauna
Te vei culca, peste bine ca peste un aproape,
Crestele munților se vor înclina,
Clădindu-ti nemuritor obelisc.
|