Era comic, hoț, clipele jura
Clipe triste aci-acolo.
Grimă, perucă, alte atribute
Altor comici dăruia.
În circul luminos, între numere
Pe neobservate, încet, ușor,
Clovnul printre noi apărea
Cu prosteasca sa tichie.
Spectatorul nostru, de clovn e răsfățat,
Însetat de râs, punga și-o deschide
Și strigă: E oare ăsta clovn?
Dacă-i clovn - musai să fie caraghios!
Iată-ne. Bombăneam cu voce tare:
Ai ieșit în arenă, atunci fă gimbușlucuri! -
Iar el, în ăst timp, tristețea
Din suflet, încet ne-o scoate.
Din nou, nedumerire - veacul e douăzeci.
Circul, fără îndoială-i de renume mondial.
Clovnul însă e cam posomorât.
Nu e nici vesel, nici caraghios.
Iar el, ca și când ar fi picurat în apă
Deodată, în lumină fără rușine, în două mâini
Fura tristețea din buzunarele lăuntrice
Ale sufletelor noastre îmbrăcate în haine.
Noi rădeam apoi, parcă ieșindu-se din minți.
Aplaudam, palmele rupându-ni-le.
El n-a făcut nimic caraghios
Doar durerea noastră ne-o preluase.
Numai că ghidușind, trăncănind
Tot mai trist a devenit mimul
Căci povara durerii străine
Din încăpățânare drept a sa, o luase.
Tristețile grele se simt...
Arlechinul s-a chircit în inelul luminos.
Pantomimele tot mai dureroase devin
Și ridurile se adâncesc pe față.
Dar neliniștile, necazurile
El le-a smuls din noi.
Dându-ne aparența libertății,
Iar lui apărare, nu provizii.
Hohotim acum fără durere
Vesel, ca-n vremurile noastre.
Ah! Cât de plăcut ne-a trădat!
A răpit tot ce ne stingherea.
E timpul! Și tăindu-și genunchii
A plecat cu gândul său.
Roșcatul s-a întronat în arenă,
Ba chiar și peste granițele ei.
Răul nostru l-a preluat un geniu
In culise, iată-l, e caraghios,
Mii de clipe furate
În el s-au concentrat ca-ntr-una.
În becuri, mii, luminile s-au stins
Bătaia tobei... si liniște.
Prea multe de-ale noastre
A dus pe umeri. Spinarea i s-a rupt.
Spectatori și oameni, printre ei
Gândeau: uite bețivul a căzut...
Clovn în ultima sa pantonimă,
Jucând, a uitat de toate și-a pierdut.
El a înghețat nu undeva, nu peste mări
Ci lângă noi, ca și când ostenit s-ar ji culcat,
Întâiul clovn a sorbit o înghițitură de durere,
Dar forțele nu și le-a calculat.
|