Era o casă veche cunoscută tuturor,
chiar Napoleon o găsise acolo.
I-a sosit sorocul s-o dărâme
Locatarii au plecat demult
Casa rămăsese însă tot în picioare era...
Era frig, frig de tot acolo.
Poarta centrală demult nu se mai deschidea,
Copiii spărsăseră ferestrele
Și stucatura cădea de peste tot,
Dar ceva rămăsese în casa
Undeva, la etajul trei...
Ofta, gemea, se văicărea, în casa aceea.
Copiii se plângeau mamei
Ocolind casa de departe
S-au strâns din curțile vecine
Inarmăndu-se cu lopeți, cu drugi
Și au pătruns acolo
încet, încet, portarii.
Stau și sunt nedumeriți
Dau să fugă îndărăt, fără a-și ascunde spaima
Deodată, însuși spiritul lui Napoleon plutește
Sau poate asta e numai
o iluzie auditivă?
E jalnic, jalnic de tot, în casă
De frică, copiii nu se clintesc din loc
Nu mai e casa, care stătea acolo de două veacuri
Și încurând potrivit planului de construcții
Sus apar etaje, se înalță
betonul, sticla, metalul.
Fi-va vesel și colorat acolo.
|