În vis mi se năzar jocuri galbene
Și mormăi răgușit.
După un timp, după o vreme
Dimineața-i mai înțeleaptă!
Dar nici ea nu e ca lumea.
Nu mai e bucuria de-altădată
Chiar dacă fumezi între mese,
Chiar de bei ceva amețitor
În crâșme - postavul verde
si șervete albe,
Săracii, măscăricii, aici se simt ca-n rai
Eu-ca pasărea între gratii.
In biserică plutește un iz greoi, e semiîntuneric
Diacii prizează tămâie.
Nu nici în biserică nu-i totul
nu, nu e cum ar trebui!
Urc pe munte gâfâind
Poate apare ceva -
Acolo sus e un arin,
iar sub munte stă un vișin.
Măcar povârnișul de l-aș acoperi,
Cât m-aș mai bucura!
De-ar mai fi și ceva în plus
Tot nu-i așa cum trebuie să fie!
Merg pe câmp de-a lungul răului
Lumină-întuneric, Dumnezeu nu e!
Întinderea curată, de albăstrițe-i plină,
însă drumul e cam lung.
Lângă el e o pădure pustie
Unde mișună Baba-Cloanța
iar la capăt, vai! -
Eșafodul cu toporul.
Undeva, caii dansează-n ritm,
Lin, dar fără voie.
Nici de-a lungul drumului nu e cum trebuie,
iar la capătul lui - nici vorbă!
Nici în biserică, nici în crâșmă
Nimica nu e sfânt,
Ei băieți nimic nu e ca lumea,
Nimic, băieți...
|