În ziua-ceea, pe căpitani îi tutuiau,
Secunzi, timonieri, se-ntreceau în talente...
Matrozii mândri, șira spinării și-o dezdoiau,
- Porțile minții ni s-au deschis,
Grelele lanțuri le-am sfărâmat!
Pământul nu mai e un vis,
Miraj al țărmului îndepărtat...
Și e mare pământul râvnit... Făgăduit de ani și ani...
Atâtor columbi și magelani!
Numai eu nu pot să văd pământ
Cu mersul meu de două noduri,
Împotmolită m-am pomenit pe un dâmb.
Bravii mei tovarăși erau departe...
Și-atât de aproape de țărmul lor cel mai dorit.
Singură-s eu - în jur doar ape... Nu-s ei de vină.
Stropi amari doar cei mai buni au înghițit. M-am împotmolit!
Și au plecat frații mei, flota mea, navele,
În măreața lor cursă spre țărmul râvnit.
Înjurând grăbit,
vremea și accidentul
Frații mei vitregi
m-au părăsit.
Și două salve țâșniră-n spre dâmb...
- Salut de la Magelan și Columb!
Beau spumă sărată.
Valul nu-mi ajunge la gură
Din cala avariată,
pe punte, prin spărtură..
Mâzga părtunde.
Vrea să mă-ngroape,
Priviți-mi plăgile!
Bucurați-vă de rănile-mi!
Lată o gaură-n coaste de la o ghiulea!
lată urmele! Lovituri de berbece.
Zdrelituri, cicatrice de la cârlige!
Un pirat mi-i-ndoit axul în abordaj.
Chila-mi este strâmbată.
Gât de chitară veche!
Burta-mi e spintecată
de un recif de corali.
Mă sufoc, putrezesc.
Putrezește și sărătura.
Vântul îmi suge cu ură
sângele prin spărtură...
Îmi bate cu vuiet
cuie în suflet.
Și din zori până-n zori,
alte vânturi năprasnice,
Sub ele, nu mai sunt navă.
Sunt o epavă.
Acești curenți turbați, musafiri nechemați,
Ca pe un bețivan mă zgâlțâie tare...
Ce-ar mai chefui ei cu vinul din cală,
Apoi m-ar sfâșia și m-ar zvârli-n mare!
Astfel, mă vedeam
fiară hăituită-n drum
Si nu de vânturi
rele am eu nevoie acum...
Catargele mele. - Brațe fără putere!
Pânzele - piept de bătrână!
Vreau flux să
mă spele.
Apă vie să
mă învie,
Roua cerească
să mă miruiască!
Velele-or să se umfle ele,
ca venele pe frunte.
Îi voi ajunge pe-ai mei si îi voi ruga...
Să-și amintească de regalele cursei.
Atunci comanda altui vas o voi preda.
- Nu țin morțiș de a fi eu în fruntea flotei.
Dar nu mă recunoaște, nimeni, se pare deloc
- Nu mai glumi prostește,
covertă, te pregătește!
- Intră-n formație!
Mai la stânga, fregată!
Unde ați ajuns!?!
Să plec?
Sunt compromisă?
Calea îmi este
închisă acum?!
Rupeți rândurile! Ard nave!
E apă destulă în mare!
Si-i mare pământul râvnit...
Făgăduit, de ani și ani,
Atâtor columbi și magelani!
|