Probabil c-am murit. Inchid ochii - vad.
Probabil c-am murit: mi-e frica, dar apoi -
Nu-s eu de nasul ei! Ea a fost la Paris,
Si ieri am aflat - ca nu doar acolo.

Ce cantece i-am cantat despre nordul indepartat,
Ma gandeam: uite, mai e un pic si ne vom tutui,
Si i-am cantat cu patos despre meleaguri neutre,
Dar ei nici ca-i pasa de ce flori sunt acolo.

Atunci i-am mai cantat - crezand ca-i va fi mai cunoscut -
Despre sud si despre cel cu care fusese,
Dar ce-i pasa ei de mine! Ea a fost la Paris,
Insusi Marcel Marceau i-a spus cateva ceva.

Am plecat de la fabrica, desi, sincer, n-aveam dreptul,
Si m-am apucat de dictionare, cu curaj si cu teama,
Dar ce-i pasa ei! E deja in Varsovia,
Si din nou vorbim in limbi diferite.

Se-ntoarce - ii spun in poloneza: "Te rog, domnita,
Ia-ma asa cum sunt, nu voi mai canta!"
Dar ce-i pasa ei de mine! - E deja in Iran, -
Si-am inteles acum - n-o s-o ajung in veac.

Fiindca azi e aici si maine e in Oslo,
Da, am inteles cu jena, da, am inteles cu tristete!
Ii las pe cel ce-a fost cu ea inainte si pe cel ce va urma, -
Sa incerce ei. Mai bine, eu voi astepta.