Probabil c-am murit. Inchid ochii - vad. Probabil c-am murit: mi-e frica, dar apoi - Nu-s eu de nasul ei! Ea a fost la Paris, Si ieri am aflat - ca nu doar acolo. Ce cantece i-am cantat despre nordul indepartat, Ma gandeam: uite, mai e un pic si ne vom tutui, Si i-am cantat cu patos despre meleaguri neutre, Dar ei nici ca-i pasa de ce flori sunt acolo. Atunci i-am mai cantat - crezand ca-i va fi mai cunoscut - Despre sud si despre cel cu care fusese, Dar ce-i pasa ei de mine! Ea a fost la Paris, Insusi Marcel Marceau i-a spus cateva ceva. Am plecat de la fabrica, desi, sincer, n-aveam dreptul, Si m-am apucat de dictionare, cu curaj si cu teama, Dar ce-i pasa ei! E deja in Varsovia, Si din nou vorbim in limbi diferite. Se-ntoarce - ii spun in poloneza: "Te rog, domnita, Ia-ma asa cum sunt, nu voi mai canta!" Dar ce-i pasa ei de mine! - E deja in Iran, - Si-am inteles acum - n-o s-o ajung in veac. Fiindca azi e aici si maine e in Oslo, Da, am inteles cu jena, da, am inteles cu tristete! Ii las pe cel ce-a fost cu ea inainte si pe cel ce va urma, - Sa incerce ei. Mai bine, eu voi astepta.
© Rara B. Traducerea, 2017