Deasupra rīpei, pe buza prăpastiei, chiar īn marginea ei,
Caii din bici īi stīrnesc și-i gonesc,
Dar nu mai am aer, beau vīnt, īnghit ceața,
Ah, cruntă, plăcută simțire: mă prăpădesc! mă prăpădesc!
Mai īncet, cailor! Ho! Mai īncet!
Nu băgați īn seamă mușcătura de bici!
Dar a dat strechea īn cai, nărăvași sīnt și răi,
Nu mai am timp să trăiesc, nici cīntecul să-l termin nu am timp
Am dat caii la apă Am dat cīntecul gata
Ah, măcar să mai apuc Pe marginea prăpastiei să mai stau īnc-un pic
Praful o să se aleagă de mine, crivățu o să mă spulbere ca din palmă,
Iar caii īn zori o să mă ducă cu sania prin zăpadă-n galop.
Ho, caii mei! Mai domol! Mai la trap!
Mai lungiți și voi drumul pīnă ajungem la recea cemetie.
Mai īncet, cailor! Ho! Mai īncet!
N-ascultați de bici și nuia!
Dar a dat strechea īn cai, nărăvași sīnt și răi,
Nu mai am timp să trăiesc, nici cīntecul să-l termin nu am timp
Am dat caii la apă Am dat cīntecul gata
Ah, măcar să mai apuc Pe marginea prăpastiei să mai stau īnc-un pic
Am ajuns la țanc nimeni nu-ntīrzie īn vizită la Dumnezeu
Dar ce-i cu glasurile astea rele de īngeri?
A ruginit clopotul cumva de atīta oftat?
Sau sīnt eu ăla de strigă la cai să nu mai mīie așa iute?
Mai īncet, cailor! Ho! Mai īncet!
Vă rog eu, n-o mai luați la galop!
Dar a dat strechea īn cai, nărăvași sīnt și răi,
Dacă n-am avut timp să trăiesc, măcar s-apuc să termin să cīnt!
Am dat caii la apă Am dat cīntecul gata
Ah, măcar să mai apuc Pe marginea prăpastiei să mai stau īnc-un pic
|