Nu mai sunt, am abandonat Rusia
Copilele mele se spală-n noroi
Eu de-acum, pe aici îmi fac veacul
La străinii Elisești franțuzoi!
Se-auzea, în tramvaiul de Presnya
"Nu mai e! S-a șutit, în sfârșit!
Foarte bine. Să tot cânte acolo
ciudățenii, la Versailles, pripășit!
Ș-aud din spate: ultima bârfă
"Ba nu-i el! Este altul, nu știi?
"A nu-i el?!" și coboară la prima
Spre a prinde, fugind, un taxi.
Ala de stătea-n Magadan cu mine
Prietenașul, astăzi militar ștab
Povestește că-i tot scriu "Vanya!
Mi-e dor, Vanya. Fugi de-acolo degrab'!
Eu deja, le-am cerut revenirea
În genunchi, prea umil, i-am rugat
Ce prostii! Cum să mă 'ntorc, pe bune?!
Pentru că de fapt, nici n-am plecat.
Cine mai crede - primește un premiu
Să sfârșească fericit, ca în film!
Să-și ia la pachet Champs Elysees-ul
Și zboare direct la Renault.
Nu mai pot, stau și râd pân' la lacrimi
Cine-ar crede aceste prostii?
Nu vă temeți - n-am plecat încă
Și nu vă bucurați - căci n-am să plec.
|