Nu mai sunt, am abandonat Rusia Copilele mele se spală-n noroi Eu de-acum, pe aici îmi fac veacul La străinii Elisești franțuzoi! Se-auzea, în tramvaiul de Presnya "Nu mai e! S-a șutit, în sfârșit! Foarte bine. Să tot cânte acolo ciudățenii, la Versailles, pripășit! Ș-aud din spate: ultima bârfă "Ba nu-i el! Este altul, nu știi? "A nu-i el?!" și coboară la prima Spre a prinde, fugind, un taxi. Ala de stătea-n Magadan cu mine Prietenașul, astăzi militar ștab Povestește că-i tot scriu "Vanya! Mi-e dor, Vanya. Fugi de-acolo degrab'! Eu deja, le-am cerut revenirea În genunchi, prea umil, i-am rugat Ce prostii! Cum să mă 'ntorc, pe bune?! Pentru că de fapt, nici n-am plecat. Cine mai crede - primește un premiu Să sfârșească fericit, ca în film! Să-și ia la pachet Champs Elysees-ul Și zboare direct la Renault. Nu mai pot, stau și râd pân' la lacrimi Cine-ar crede aceste prostii? Nu vă temeți - n-am plecat încă Și nu vă bucurați - căci n-am să plec.
© Eugene Jonesco. Traducerea, 2019