De-a lungul râpei, prin prăpastie, chiar și pe-a ei muchie:
Eu, pe-ai mei cai, cu biciul, îi stârnesc - îi gonesc
Dar, deodat aerul parcă nu-mi ajunge! Și beau vânt, înghit chiar și ceața!
Și simt extazul morții-aproape: mă prăpădesc! Mă prăpădesc!
Mai încet, măi cailor, nu mai goniți așa!
De-atâtea bice pe spinare, nu v-aprindeți - este prea!
Însă caii mi se-arată a fi-așa nărăvași!
Și n-am timp să trăiesc - să cânt nu reușesc!
Pe cai îi voi adăpa Cântecul îl voi încheia
Înc-o clipă, vă rog, pe muchie dați-mi voie a cânta.
Îngheța-voi! Uraganul mă ia ca pe-un fulg din palmă
Și-a mea sanie, prin zăpadă, caii o vor trage în zori.
Mai încet, caii mei! Mai domol, mai la trap!
Măcar un pic mai lungii și voi calea, pân la ultima haltă
Mai încet, măi cailor, nu mai goniți așa!
De-atâtea bice pe spinare, nu v-aprindeți - este prea!
Însă caii mi se-arată a fi-așa nărăvași!
Și n-am timp să trăiesc - să cânt nu reușesc!
Pe cai îi voi adăpa Cântecul îl voi încheia
Înc-o clipă, vă rog, pe muchie dați-mi voie a cânta.
Am ajuns - la Domnul nu întârzie nimeni.
Dar de ce îngerii cântă cu glasuri atât de rele?
Sau oare e clopotul ce-ndurerat în hohote plânge,
Sau oare sunt eu, ce strig cailor sa încetinească...?
Mai încet, măi cailor, nu mai goniți așa!
De-atâtea bice pe spinare, nu v-aprindeți - este prea!
Însă caii mi se-arată a fi-așa nărăvași!
Și n-am timp să trăiesc - să cânt nu reușesc!
Pe cai îi voi adăpa Cântecul îl voi încheia
Înc-o clipă, vă rog, pe muchie dați-mi voie a cânta.
|