Pe mine soția mă va plânge-n hohot. Pentru mine-amicii - datorii vor da. Despre mine alții - cântece vor scrie. Și poate-or închina un pahar dușmanii cândva! Nu-mi mai sunt permise cărți interesante, Strunele chitarei, de mult timp s-au rupt... Și n-am voie ’ncolo, și n-am voie ’ncoace Și n-am voie soare și n-am voie nori. Nu am voie-afară! Dreptul nu-l dețin! Mi-au permis mâhnire și-mi aprobă chin. Nu am voie la dreapta, n-am voie la stânga Voie-am o felie de cer, voie am un vis... Vis cum ies de-aicea, cum lacătul deschid! Cum chitara veche mi-o întind placid Cine-o să m-aștepte c-o îmbrățișare? Și ce cântec, oare, mi se va cânta?
© Eugene Jonesco. Traducerea, 2020