A cîta oară merg înspre Odessa: Ce, iar restricții? Vai, ce agasant. În fața mea-n albastru - stewardessa-i ca prințesa De-ncredere, ca personalul navigant. La Murmank nu sunt nori și nici furtuni Și-n Așgabad aș face-un pic de polo Deschise-s Kiev, Harkov, Chișinău La Lvov e zbor - dar eu nu vreau acolo. Și îmi zic toți: azi nu se ’ntrezărește O cursă spre-acel loc îndepărtat. Și iar au apărut restricțiile către Odessa Acum: ne zic că pista a-nghețat. La Leningrad zăpada s-a topit De ce nu aș zbura, eu, într-acolo? În Tbilisi-i cald și însorit Cultivă ceai - dar eu nu vreau acolo Șe-nunță: Zborul de Rostov se-mbarcă Dar eu vreau în Odessa imediat! Și-mi trebuie acolo, unde nu am voie să mă duc Și de aia zborul e iar amânat Vreau să merg unde norii sunt cernuți Unde mâine se anunță iar ninsoare Si ce dacă-n alt loc e cald și e senin? Să fie așa - dar eu nu vreau acolo De aici nu pot pleca, acolo nu m-or lăsa Și ce să-i fac, am sufletul razant Ne cheamă, plictistită, stewardessa la ’mbarcare Facilă, ca personalul navigant. Deschid culoare spre cătunul cel mai cel Unde nu merge nimeni nici să-l bați Deschis e-nchisul port Vladivostok Paris? Deschis! Dar eu nu vreau acolo. Zburăm curând, cum vremea se reface. Restricțiile-n curând vor ridica Se umple deci, avionul - turbinele se-agită Iar eu nu mă încred nici ei, nici gând. Eu vreau, unde-i burniță și frig Unde mâine se anunță zăpadă Deschise-s Londra, Dehli, Magadan Totu-i deschis, dar eu nu vreau acolo. Știam că o se ’ntâmple. Iar zborul se reține... Și iar ne îndeamnă-n sală, s-așteptăm Înaltă, aranjată, stewardessa Miss Odessa Asemenea cu personalul navigant. Și iar restrictii, cine-ar fi crezut? Și cetățenii-adorm sub ascultare M-am săturat de ei, destul am tăcut Și merg oriun’ se-ngăduie să zboare.
© Eugene Jonesco. Traducerea, 2022