Asa sa intamplat - barbatii au plecat, Au lasat culturile inainte de timpul fixat. Iata ei nu se mai vad de pe ferestre, S-au evaporat in praful de pe sosea. Curg din spice boabele, Astea-s lacrimile campurilor decomprimate. Si vanturile sprintene reci Au curs din sloturi. Noi va asteptam, grabiti caii. In ceasul bun, in ceasul bun, in ceasul bun, Fie ca vanturile trecatoare sa nu bata, Dar sa va magaie spatele. Iar apoi intoarceti-va mai repede, Salciile plang dupa voi, Si fara zambetele voastre - scorbusul devine palid si se usuca. Noi locuim in palate inalte, Nimeni nu poate intra in aceste incaperi, Singuratate si asteptare In locul vostru s-au stabilit in case. A pierdut si prospetimea si farmecul, Asul camaselor nepurtate. Cantecele tale vechi si-au pierdut interesul Si au ramas blocate in dinti. Noi va asteptam, grabiti caii. In ceasul bun, in ceasul bun, in ceasul bun, Fie ca vanturile trecatoare sa nu bata, Dar sa va magaie spatele. Iar apoi intoarceti-va mai repede, Salciile plang dupa voi, Si fara zambetele voastre - scorbusul devine palid si se usuca. Totul intr-una doare de durere, Si se aude cu fiecare zi fara incetare Vechile lacrimi ale boceturilor Ecoul vechilor rugaciuni. Noi va vom intalni si pe jos si pe cai, Obositi, poate nu intregi, oricum. Numai nu golul inmormantarii Si al ei senzatii. Noi va asteptam, grabiti caii. In ceasul bun, in ceasul bun, in ceasul bun, Fie ca vanturile trecatoare sa nu bata, Dar sa va magaie spatele. Iar apoi intoarceti-va mai repede, Salciile plang dupa voi, Si fara zambetele voastre - scorbusul devine palid si se usuca.
© Maria Arnaut. Traducerea, 2017