À u cumbugliu di e cità è i flussi vitturaghji vultemu: chì altru ùn si pò fà. È scendimu da e cime cunquistate, Lascendu à a muntagna i nostri cori. Basta cù e lite vane Cunvintu ne sò digià Chì e muntagne più belle Sò quelle da cunquistà Quale in a disgrazia solu vole firmà? Quale vulerà parte, senza ascultà u core? Ma scendimu da e cime cunquistate. Chì fà? I Dii anch’elli sò scesi nantu à a Terra. Basta cù e lite vane Cunvintu ne sò digià chì e muntagne più belle Sò quelle da cunquistà. O quante parolle è spere, quanti canti è quant’idee, Chjama in noi a muntagna è ci stringhje u stà Ma impiaghjemu, à chì pè un’annu à chì à l’oramai Chì sempre ci vole à vultà. Basta cù e lite vane Cunvintu ne sò digià chì e muntagne più belle Sò quelle da cunquistà.
© Patrizia Gattaceca. Traduzione, 2014